Istoric

    Între toate localitãtile semãnate de Domnul pe pãmânt se înscrie si Dedradul, strãveche vatrã româneascã, cu trecutul, frumusetea, oamenii si bogãtiile sale. Dedradul are o existentã multimilenarã care se esaloneazã, din punct de vedere cronologic, din antichitate si pânã în zilele noastre. Înainte de anul 1319 când este atestat documentar prima datã, trecutul localitãtii Dedrad este cunoscut pe baza descoperirilor arheologice, a vestigiilor fãcând parte din neolitic, epoca bronzului, epoca romanã si perioada prefeudalã. Interes deosebit prezintã descoperirea de la locul numit "În vii" unde s-au scos la suprafatã unelte agricole si fragmente ceramice. Depozitul cuprindea 5 fiare de plug, un cutit de plug si un manson de fier. Patru brãzdare de fier sunt de facturã dacicã, iar al cincilea brãzdar este de tip roman, ca si cutitul de plug. Descoperirea are o semnificatie istoricã deosebitã: ea documenteazã prezenta aici în epoca romanã a populatiei dacice si netemeinicia teoriei nestiintifice a exterminãrii. Firul neîntrerupt al vietii oamenilor a continuat pe teritoriul localitãtii Dedrad si în epoca medievalã. Vestigiile arheologice descoperite în perimetrul teritoriului localitãtii atestã continuitatea de viatã multimilenarã, pe acest teritoriu, a unei populatii sedentare, autohtone, cuceritã de romani la începutul veacului al II-lea al erei noastre si, care apoi, în decursul primului mileniu al erei noastre a constituit elementul de bazã în ontogeneza (formarea) poporului roman, popor care apoi, în ciuda tuturor vicisitudinilor, vitregiilor si oprimãrilor cauzate de strãini, va continua sã vietuiascã pe pãmântul românesc, pãstrându-si nealteratã fiinta nationalã si dând dovadã de tenacitate, vitejie si dragoste de pãmânt si libertate asa cum putine popoare au mai fãcut-o de-a lungul veacurilor.
        Cucerirea Transilvaniei de cãtre maghiari a determinat modificãri serioase în întreaga situatie economicã, socialã, politicã si în structura etnicã a populatiei din spatiul localitãtii Dedrad. Acest teritoriu, locuit de o populatie româneascã, a fost colonizat cu sasi aproximativ la sfârsitul secolului al XII-lea si începutul secolului al XIII-lea, probabil în ultima fazã de colonizare, dupã strãmutarea secuilor mai spre rãsãrit.
Localitatea Dedrad este mentionatã documentar pentru prima datã în documentul din 1319, decembrie 14 prin care urmasii lui Dionisie împart mosiile lor ce tin de Reghin astfel încât mosiile Dedrad si Sãplac împreunã cu altele din împrejurimi (Gledin, Ieciu, Ideciul de Sus, Ideciul de Jos, Muresmort, Potoc) au cãzut în partea magistrului Stefan.
În registrele cuprinzând socoteala dijmelor plãtite fatã de bisericã de localitãtile ardelenesti pe anii 1332-1333 întâlnim si Dedradul care, prin preotul Ioan, a plãtit un fertun de argint. În continuare, localitatea Dedrad apare destul de frecvent în documente. Astfel, în documentul scris în anul 1345, martie 6, Capitolul de Oradea adevereste protestul magistrului Stefan, fiul lui Dionisie, împotriva fratelui sãu, Toma, care stãpânea pe nedrept niste pãrti din mosiile Dedrad si Ideciu de Jos. Pe întreg parcursul feudalismului în Dedrad s-a mentinut o formã deosebitã comparativ cu satele din jur si anume o formã de comunitate obsteascã, asemãnãtoare vechilor "obsti sãtesti" concretizatã prin împãrtirea periodicã a pãmântului între membrii comunitãtii. În prima jumãtate a secolului al XIX-lea vor avea loc procese ale tãranilor din Dedrad cu nobilii, mai ales cu "nemesii" din Goreni, ca o replicã la încercarea acestora de a le acapara suprafetele de pãmânt si de a-i impune pe tãrani la noi obligatii. Cu epoca modernã au loc prefaceri importante în viata localitãtii noastre. Cel mai important eveniment care a cauzat rãsturnãri radicale în întreaga Europã a fost revolutia din 1848. În vâltoarea evenimentelor care au avut loc în acel an a fost cuprins si Dedradul. Un registru al voluntarilor din prefectura XII-a condusã de prefectul Constantin Romanu-Vivu cuprinde si locuitori din Dedrad. Sasii din Dedrad au formulat cerinte de constituire a unei unitãti administrative cunoscute sub unica denumire de "Scaunul Reghinului Sãsesc" prin memorii adresate atât Vienei cât si Dietei Transilvaniei. Si evenimentele din anul 1918 au gãsit rezonantã în rândul locuitorilor din Dedrad. Astfel, primpreotul plasei Teaca raporta cã la 21 mai 1918 în Dedrad în fata populatiei adunate în centrul comunei s-au adresat amenintãri la adresa primarului si notarului. Tot acelasi primpreot informa oficialitãtile: Cazurile întâmplate pânã acum sunt încã rare dar existã temeri cã în luna viitoare, când se vor rechizitiona cerealele, atitudinea populatiei(din Dedrad) va deveni amenintãtoare. Apelul lansat de Consiliul National din Reghin cãtre toti locuitorii din împrejurimi a ajuns si la Dedrad: "Deci, Fratilor Români, evanghelia noastrã politicã e ca si lãmuritã. În lãturi, prin urmare, cu orice încercãri neputincioase de influentãri strãine a sufletului nostru. Noi suntem o singurã natiune si avem un singur comitet national care a grãit dreptul. Sã-l urmãm neclintiti". Trebuie sã mai amintim cã, din punct de vedere administrativ, pânã în anul 1925 localitatea Dedrad fãcuse parte din judetul Cluj, plasa Teaca, iar dupã aceastã datã va face parte din judetul Mures, plasa Reghin. La al doilea rãzboi mondial au participat si din localitatea Dedrad multi combatanti si, dintre acestia, multi au cãzut pe front sau au rãmas mutilati pentru toatã viata. Spre sfârsitul rãzboiului, în septembrie 1944, multi dintre sasi vor pleca în refugiu, cu armata germanã în retragere, spre N-V tãrii pe unde vor ajunge în Ungaria si apoi în Austria sau Germania, având de înfruntat greutãti deosebit de mari. Din Dedrad au plecat 388 familii de sasi, dintre care o parte s-au întors în sat, iar o altã parte îsi vor continua drumul stabilindu-se definitiv în Austria sau Germania. În locul sasilor absenteisti, în Dedrad vor fi colonizati un numãr mare de locuitori din zona de munte si de câmpie a Transilvaniei, care vor ocupa locuintele si vor fi împroprietãriti prin reforma agrarã din 1945. În localitatea Dedrad se vor aseza 334 familii de colonisti din mai multe localitãti si judete. Toti acesti locuitori vor convietui în mod pasnic si constructiv, având aceleasi nãzuinte si bucurându-se de aceleasi împliniri.
Se mai cuvine amintit faptul cã, din punct de vedere demografic, localitatea Dedrad a fost cu un mare numãr de locuitori, ceea mai mare asezare din zona Reghinului cu 2.043 locuitori în 1910 si 1926 în anul 1930( cu peste 500 locuitori mai multi decât în Batos), majoritatea fiind sasi dar fiind si familii de români, unguri si tigani.
        Trebuie subliniatã o realitate si anume cã populatia din Dedrad a convietuit în mod corespunzãtor, neînregistrându-se cazuri deosebite de dusmãnie sau neîntelegeri între oameni, toti fiind buni crestini si iubitori de pace.